(1) Vanzatorul este de drept obligat sa il garanteze pe cumparator impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut.
(2) Garantia este datorata impotriva evictiunii ce rezulta din pretentiile unui tert numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior datei vanzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului pana la acea data.
(3) De asemenea, garantia este datorata impotriva evictiunii ce provine din fapte imputabile vanzatorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vanzarii.
Numai dovada cunoasterii efective a situatiei juridice a bunului de catre comparator, il exonereaza pe vanzator de obligatia de garantie pentru evictiune, si nu doar simpla posibilitate a acestuia de informare, decurgand din consultarea registrelor de publicitate imobiliara, caci publicitatea imobiliara este doar o masura de protectie a tertilor, si nu o modalitate de exonerare a vanzatorului de obligatia privind informarea cumparatorului asupra bunului instrainat. Din aceasta perspectiva, publicitatea imobiliara nu-l exonereaza pe vanzator de raspundere in caz de evictiune, totusi creeaza o puternica prezumtie in favoarea aceastuia. [M-L. Belu Magdo, Contractul de vanzare in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2014, p. 251]
Ignoranta cumparatorului in privinta pericolului evictiunii, trebuie sa fie legitima si trebuie sa fie raportata la nivelul obisnuit de cunostinte, la omul cu o diligenta medie. In privinta cumparatorilor profesionisti, acestia trebuie sa afie apreciati cu mai multa exigenta, atunci cand invoca necunoasterea cauzei evictiunii. [M-L. Belu Magdo, Contractul de vanzare in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2014, p. 250-251]
Desi textul nu prevede in mod expres, tulburarea din partea tertului trebuie sa fie chiar cu privire la dreptul de proprietate sau alt drept real, si nu cu privire la exercitarea posesiei sau a stapanirii materiale a bunului. [D. Dumitru in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 628]