Atunci cand, fara justificare, una dintre partile contractului de locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul de a rezilia locatiunea, cu daune-interese, daca este cazul, potrivit legii.
Interpretand clauza potrivit careia caruia „rezilierea unilaterala de catre locator a contractului va atrage dupa sine plata de despagubiri la nivelul sumei investite reevaluata şi faţa de cursul de schimb leu/dolar” in contextul obligaţiilor reciproce ale parţilor şi avand in vedere rezilierea unilaterala a contractului de catre reclamant, instanţa de apel a apreciat corect ca prin utilizarea conjuncţiei „şi”, intenţia şi voinţa reala a parţilor, nu a fost aceea de a stabili intinderea despagubirilor exclusiv prin efectuarea reevaluarii in funcţie de cursul leu/dolar. Un alt criteriu pentru determinarea cuantumului prejudiciului suferit ca urmare a rezilierii unilaterale fiind obligarea reclamantului la plata valorii actualizate a imbunataţirilor aduse de parata spaţiului deţinut. [ICCJ, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2491/2012, www.scj.ro]
Contractul de închiriere se înscrie în categoria contractelor cu executare succesivă, efectul rezilierii, respectiv încetarea contractului producându-se numai pentru viitor, adică ex nunc.
În cazul în care s-a constatat că prestaţiile datorate de locatar pentru folosinţa bunului până la data rezilierii contractului şi eliberării spaţiului închiriat au fost achitate, locatorul nu mai poate pretinde după încetarea contractului şi părăsirea spaţiului de către locatar plata chiriei până la împlinirea termenului locaţiunii, deoarece a dispărut temeiul contractual care să impună o astfel de obligaţie şi, în egală măsură, contraprestaţia locatorului de asigurare a folosinţei bunului. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2752 din 26 septembrie 2014, www.scj.ro]