Prin contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii, antreprenorul se obliga sa execute lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea autorizatiei de construire.
Părţile şi-au intitulat contractul încheiat între ele ca fiind o „promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare” însă, la art. 5 din contract reclamanta din prezenta cauză s-a obligat să achite facturile fiscale emise de constructor, în termen de maxim 7 zile de la data facturării, la un preţ de …euro/mp+TVA, calculat la cursul zilei în momentul facturării. Din facturile emise de pârâtă şi depuse la dosarul cauzei, rezultă că pe parcursul edificării imobilului, reclamanta a şi plătit 70% din preţul lucrărilor ce trebuiau a fi efectuate. Tocmai datorită acestei obligaţii pe care şi-a asumat-o reclamanta şi pe care a şi executat-o şi datorită faptului că cele două părţi s-au obligat, una să edifice un imobil şi cealaltă să plătească preţul lucrărilor, pe măsură ce acestea se executau, instanţa apreciază că cele două părţi au încheiat un contract de antrepriză şi nu „o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare”. Părţile nu s-au obligat să încheie în viitor un contract de vânzare – cumpărare a unui imobil care exista deja la momentul contractării, ci s-au obligat să încheie un contract de vânzare – cumpărare a unui imobil care trebuia să fie construit prin grija pârâtei, preţul lucrărilor urmând a fi plătit eşalonat de către reclamantă, pe parcursul derulării contractului de execuţie. Materialele de construire a imobilului urmau a fi procurate de pârâtă şi tot acesta a fost cea care a obţinut autorizaţiile necesare construirii imobilului. De asemenea, tot pârâta a obţinut, în concesiune şi terenul de sub construcţie. [Tribunalul Galați, Sentința civilă nr. 154/2013, portal.just.ro]
Antreprenorul poate beneficia de o ipoteca legala in condiţiile art.2386 pct.6 din Noul Cod civil, ceea ce implica observaţia ca, din expresia „sa edifice, sa reconstruiasca sau sa repare un imobil, asupra imobilului”, rezulta intenţia legiuitorului de a reglementa instituirea acestei ipoteci legale doar asupra construcţiilor, iar nu şi asupra terenurilor, concluzie intarita de analiza celorlalte cazuri de ipoteca legala, ce probeaza ca obiect al ipotecii este intotdeauna bunul in legatura cu care s-a nascut creanţa (vanzatorul, asupra bunului vandut etc), in speţa antreprenorul asupra construcţiei realizate/reparate, iar nu un alt bun al debitorului.
Prima instanţa a reţinut in mod corect ca atata vreme cat construcţia realizata de antreprenor nu este evidenţiata in cartea funciara, acesta ar putea sa-şi valorifice dreptul de ipoteca legala doar in condiţiile de excepţie ale art. 2380 din Noul Cod civil, respectiv prin inscrierea provizorie ca ipoteca asupra unei construcţii viitoare.
Precizarea „in condiţiile legii” facuta de textul sus-menţionat face trimitere implicita la normele speciale in materie de publicitate imobiliara, iar dintre acestea, Ordinul A.N.C.P.I. nr.633/2006 instituie la art.99 condiţia prealabila a notarii existenţei autorizaţiei de construire, condiţie nerespectata in speţa. [Tribunalul Arad, Secţia civila, Decizia civila nr. 47/16 ianuarie 2014, portal.just.ro]