(1) Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.
(2) Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu participarea la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.
(3) Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.
In viziunea legiuitorului, elementul principal al contractului de societate este obligatia asociatilor de a coopera la desfasurarea unei activitati, pe cand obliagatia asociatilor de a contribui cu aporturi la constituirea societatii pare doar un element complementar fata de elementul principal.
Sintagma utilizata de legiuitor „ sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati” denota faptul ca activitatea unui asociat este necesara, dar nu este si suficienta daca aceasta activitate nu este in concordanta cu interesul social si cu activitatile celorlalti asociati, ipoteza care ar expune pe asociatul culpabil sanctiunilor specifice (cum ar fi excluderea prevazuta de art. 1928 NCC). [P. Piperea in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 689]
Natura juridică a convenţiei încheiate poartă caracteristicile unei societăţi civile. Însă, un element esenţial al acestui contract îl reprezintă aportul pe care fiecare asociat trebuie să îl aducă. Ori, deşi părţile contractante au convenit: ,,contribuţia familiei N. se consideră a fi de 50,000 euro, care reprezintă preţul terenului şi al …’’, în fapt, aportul constând în proprietatea asupra terenului nu a ieşit niciun moment din patrimoniul pârâţilor şi nu a trecut în patrimoniul societăţii, aspect ce a permis, de altfel, ca pârâţii să abuzeze de această poziţie şi să vândă întregul imobil ca unici proprietari. Ca atare, în lipsa elementului esenţial reprezentat de aportul cocontractantului, convenţia nu poate fi calificată ca şi contract de societate civilă. Suntem, în fapt, în prezenţa unui contract de societate civilă sui generis. [Judecătoria Buftea, Sentința civilă nr. 1743/2014, portal.just.ro]