Legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.
Interpretarea prin analogie opereaza atunci cand pentru o anumita situatie juridica nu exista norme juridice civile care sa o reglementeze. In acest caz, interpretul, care se confrunta cu o lacuna a legii, cauta, potrivit art. 1 alin. (2) NCC, mai intai o uzanta existenta in materia respectiva, care sa dea solutia problemei juridice; daca nu exista uzante, cauta apoi o norma juridica ce reglementeaza o situatie juridica asemenatoare si, ulterior, cercetand acea norma, stabileste daca ea poate fi aplicata si situatiei juridice nereglementate; daca nu gaseste o norma juridica civila asemantoare, recurge la principiile generale ale dreptului. Reiese, de aici, ca analogia poate fi de doua feluri, a legii si a dreptului. [C.T.Ungureanu, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 44]