(1) Persoana care nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, va fi pusa sub interdictie judecatoreasca.
(2) Pot fi pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii cu capacitate de exercitiu restransa.
Pana la 14 ani, punerea minorului alienat sau debil mintal sub interdictie nu se justifica, deoarece are acelasi regim juridic cu interzisul judecatoresc, fiind incapabil. De la 14 ani, masura de ocrotire a interdictiei se impune, avand in vedere ca, altfel, el dobandeste capacitate de exercitiu restransa. [C.T.Ungureanu, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 400]
Exercitarea unui demers procesual în mod abuziv, cu rea-credință prin formularea cererii de punere sub interdicţie a unor persoane, prin care s-a urmărit nu ocrotirea acestora, ci împiedicarea de a-și exercita, la rându-le, dreptul de liber acces la justiţie – deci, contrar scopului legitim pentru care instituția interdicției judecătorești a fost reglementată de legiuitor – constituie o faptă ilicită, iar daunele morale acordate de instanță reprezintă o compensație pentru prejudiciul creat prin atingerea adusă onoarei, demnității și imaginii publice (ca urmare a afirmațiilor legate de starea de sănătate mentală a acestora, situaţie amplificată prin caracterul public al procesului civil având ca obiect punerea sub interdicţie). [ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2891 din 28 octombrie 2014,www.scj.ro]
Interdicţia judecătorească este una dintre instituţiile de ocrotire a persoanelor fizice care, din cauza stării de alienaţie sau debilitate mintală, sunt lipsite de discernământul cerut în mod normal pentru ca o persoană să se bucure de o deplină capacitate de exerciţiu.
Potrivit art. 164 alin. 1 din noul Cod civil „persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale , din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească”. Din conţinutul normei juridice, enunţate anterior, rezultă că, pentru a putea fi pronunţară punerea sub interdicţie, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: persoană pusă sub interdicţie să fie lipsită de discernământ; lipsa de discernământ să o pună în imposibilitatea de a se îngriji singură de interesele sale, ceea ce determină instituirea tutelei interzisului; lipsa discernământului să se datoreze alienaţiei sau debilităţii mintale cu precizarea că starea de alienaţie sau debilitate mintală presupune o boală a minţii cu caracter permanent, de durată, iar nu cu caracter temporar. Analizând particularităţile cauzei dedusă judecăţii prin prisma condiţiilor legale, enumerate mai sus, instanţa constată că sunt îndeplinite cele trei cerinţe impuse de legiuitor pentru ca o persoană să poată fi pusă sub interdicţie. Astfel, din actele medicale existente la dosar şi din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică reiese că pârâtul a fost diagnosticat cu Autism.Deficienta mintala moderata, ceea ce îi afectează discernământul, persoana respectivă neavând capacitatea psihică de a se autoîngriji, de a se autoconduce, de a decide asupra drepturilor şi obligaţiilor propriei persoane şi de a acţiona cu liberă voinţă în interes propriu, motiv pentru care s-a recomandat punerea sub interdicţie a acesteia.
Având in vedere ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prevederile legale care reglementează instituţia punerii sub interdicţie, coroborat cu împrejurarea că pârâtului ii lipseşte posibilitatea psihică de autoîngrijire si autocontrol, neavând capacitatea psihică de a înţelege conţinutul şi consecinţele actelor sale, fapt ce echivalează cu lipsa discernământului si implicit cu lipsa capacitaţii de exerciţiu, instanţa,(..) va dispune punerea sub interdicţie a paratului. [Judecatoria Pascani, Sentinta civila nr. 2909/2013, portal.just.ro]