Prin hotararea de punere sub interdictie, instanta de tutela numeste, de indata, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecatoreasca. Dispozitiile art. 114-120 se aplica in mod corespunzator.
Din cuprinsul textului normativ rezultă că mijlocul juridic de rezolvare a problemelor pe care le ridică constatarea că o persoană este lipsită de discernământ şi declararea ei ca lipsită de capacitate de exerciţiu este reprezentarea interzisului prin tutore.
Tutorele exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile în materie. Astfel, tutorele are obligaţia de a asigura îngrijirea celui pus sub interdicţie spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă, în acest scop întrebuinţând veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie judecătorească (conform art. 174 din noul Cod civil), de a administra cu bună credinţă bunurile persoanei ocrotite, tutorele acţionând în calitate de administrator însărcinat cu administrarea a bunurilor (conform art. 171 cu referire la 142 alin. 2 din noul Cod civil) şi de a-l reprezenta în toate actele juridice (conform art. 171 cu referire la 143 din noul Cod civil).
Din conţinutul prevederilor legale incidente în materia punerii sub interdicţie şi tutelei rezultă condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea institui tutela în ipoteza vizată de textul normativ, şi anume: persoana reprezentată este pusă sub interdicţie; reprezentantul este o persoană fizică cu capacitate deplină de exerciţiu, preferabil o rudă sau un afin sau un prieten al familiei persoanei ocrotite, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând cont, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă (art. 170 raportat art. 118 din noul Cod civil); acordul celui desemnat.
În speţă, condiţiile impuse de legiuitor sunt îndeplinite, având în vedere că pârâtul urmează a fi pusă sub interdicţie datorită alienaţiei mintale astfel că se află în imposibilitatea de a se autoîngriji, de a-şi administra bunurile şi de a-şi apăra interesele în mod corespunzător datorită afecţiunilor de care suferă, împrejurări percepute direct de instanţă cu ocazia audierii persoanei respective, confirmate prin actele medicale depuse la dosar şi care îi afectează discernământul. În ceea ce priveşte acordul reclamantei în sensul numirii sale în calitate de tutore, acesta a fost exprimat prin cererea de chemare în judecată. Totodată, instanţa constată că din ancheta psihosocială întocmită în cauză şi din modul în care se ocupă de îngrijirea pârâtului, perceput direct de instanţă, reiese că reclamanta, in calitate de mama a paratului, prezintă garanţiile materiale şi morale pentru ocrotirea intereselor pârâtului, satisfacerea nevoilor de ordin material, emoţional şi afectiv ale acesteia, precum şi asigurarea unui mediu familial şi social stabil. [Judecatoria Pascani, Sentinta civila nr. 2909/2013, portal.just.ro]