(1) Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatata sau, dupa caz, declarata de instanta judecatoreasca numai atunci cand:
a) lipseste actul de infiintare sau nu a fost incheiat in forma autentica in situatiile anume prevazute de lege;
b) toti fondatorii sau asociatii au fost, potrivit legii, incapabili, la data infiintarii persoanei juridice;
c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri;
d) lipseste autorizatia administrativa necesara pentru infiintarea acesteia;
e) actul de infiintare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate;
f) actul de infiintare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociatilor ori capitalul social subscris si varsat;
g) s-au incalcat dispozitiile legale privind patrimoniul initial sau capitalul social minim, subscris si varsat;
h) nu s-a respectat numarul minim de fondatori sau asociati prevazut de lege;
i) au fost nesocotite alte dispozitii legale imperative prevazute sub sanctiunea nulitatii actului de infiintare a persoanei juridice.
(2) Nerespectarea dispozitiilor alin. (1) lit. a), c)-g) se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Intrucat sunt situatii juridice care pot genera disparitia persoanei juridice, cu consecinte importante nu numai la adresa fondatorilor, dar si la adresa tertilor cu care persoana juridica ar intra in relatii juridice si, in genere, la adresa intregului circuit civil, cazurile de nulitate a persoanei juridice nu se pot extinde prin analogie la alte situatii invecinate (art. 10 NCC). Spre exemplu, daca in urma unei actiuni in declararea simulatiei, actul de infiintare al unei persoane juridice este declarat simulat, rezultanta nu este identica cu lipsa actului constitutiv, care ar justifica anularea persoanei juridice. Actul constituiv poate fi insa anulat, pe motiv ca simulatia este frauduloasa, ceea ce inseamna lipsa actului constitutiv. Pe de alta parte, actul constitutiv poate lipsi si in cazul in care el este anulat pentru lipsa oricareia dintre premisele persoanei juridice (organizare de sine statatoare, patrimoniu propriu, scop in acord cu legea si cu interesul general). [G. Piperea in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 185]