Art. 2.054. Notiune

(1) Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision care are ca obiect vanzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului in acest scop.

(2) Contractul de consignatie este guvernat de regulile prezentei sectiuni, de legea speciala, precum si de dispozitiile privitoare la contractul de comision si de mandat, in masura in care acestea din urma nu contravin prezentei sectiuni.

Principalele distinctii fata de contractul de comision rezida din urmatoarele restrictionari ale puterilor consignatarului: a) ca si comisionarul, consignatarul este, si el, imputernicit sa incheie anumite acte juridice in nume propriu si pe seama celuilalt cocontractant; puterile conferite consignatarului sunt insa restranse, intotdeauna, la vinderea unor bunuri mobile care constituie proprietatea consignatarului; b) mandatul incredintat consignatarului este limitat si sub aspectul pretului de vanzare; vanzarea se va face pe un pret stabilit, in mod anticipat, de consignant. Aceasta restrictie este un efect normal al calitatii de proprietar al consignantului, singurul, deci, in masura sa decida cu privire asupra valorii bunului supus vanzarii; c) consignatarul nu se bucura de dreptul de retentie acordat mandatarului si comisionarului; in consecinta, el este obligat sa remita consignantului suma de bani obtinuta ca pret al vanzarii sau, daca vanzarea nu s-a putut face, sa restituie in natura bunuile incredintate spre vanzare, chiar daca remuneratia sa nu ar fi fost platita sau ar putea invoca alte creante asupra consignantului. [D. Garbovan in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. III, Editura Hamangiu 2012, p. 420]