(1) Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta in scopul careia bunul i-a fost imprumutat.
(2) Daca insa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost imprumutat sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii, comodatarul raspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar daca aceasta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovedeste ca bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forte majore.
Obligatia comodatarului de a folosi lucrul potrivit destinatiei se refera exclusiv la mentinerea destinatiei lucrului (nu si la folosirea efectiva a lucrului pe tompul derularii contractului, deoarece comodatarul, desi are un drept de folosinta, nu este si insa obligat sa si-l exercite). [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti p. 502]