(1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se obliga ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.
(2) Contractantul asigurarii este persoana care incheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o alta persoana ori pentru bunuri sau activitati ale acesteia si se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare.
Parte in contractul de asigurare este doar contractantul, iar nu beneficiarul asigurarii si nici persoana cuprinsa in asigurare. Aceasta inseamna ca doar contractantului ii revin obligatiile specifice contractului de asigurare, nu si celorlalte persoane mentionate sau implicate in raporturile de asigurare. [L. Stanciulescu, V. Nemes, Dreptul contractelor civile si comerciale in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu 2013, p. 462]
Obiectul contractului de asigurare il constituie forma sau tipul de asigurare concret pe care l-au avut partile in vedere cu prilejul incheierii contractului, ca de exemplu asigurarea de bunuri, asigurarea de viata, asigurarea de raspundere civila etc., iar obiectul obligatiei in raportul de asigurare il constituie, din perspectiva asiguratului, in principal plata primelor de asigurare si comunicarea producerii riscului asigurat, iar in ceea ce-l priveste pe asigurator, plata indemnizatiei de asigurare la momentul producerii riscului asigurat. Bunurile si persoanele pot fi considerate cel mult obiect derivat al contractului de asigurare. [L. Stanciulescu, V. Nemes, Dreptul contractelor civile si comerciale in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu 2013, p. 471]