Art. 2.227. Notiune

Prin contractul de asigurare de persoane, asiguratorul se obliga sa plateasca indemnizatia de asigurare in caz de deces, de ajungere la o anumita varsta, de invaliditate permanenta totala sau partiala ori in alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat in a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.

Asigurarea de persoane se diferentiaza de celelalte forme de asigurare prin urmatoarele caracteristici specifice: suma sigurata este fixata cu anticipatie, la incheierea contractului, indiferent de intinderea prejudiciului material; asiguratorul trebuie sa-si execute prestatia sa fara ca asiguratul sa fie tinut a dovedi ca a suferit o paguba; asiguratul, parte vatamata printr-o fapta ilicita, poate cumula despagubirea cuvenita in temeiul dispozitiilor raspunderii delictuale cu suma datorata de asigurator in baza contractului de asigurare, deci raspunderea delictuala poate coexista cu raspunderea contractuala, fara a se exclude; asiguratorul nu se subroga in drepturile asiguratului sau beneficiarului, dupa caz, contra tertilor [art. 2210 alin. (1) NCC]. Aceasta subrogare nu este posibila pentru ca asiguratul beneficiaza de toate drepturile pe care le-ar fi avut in lipsa asigurarii de persoane. [E. Madularescu in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. III, Editura Hamangiu 2012, p. 612]