(1) Pentru plata unei datorii nascute dintr-un contract de joc sau de pariu nu exista drept la actiune.
(2) Cel care pierde nu poate sa ceara restituirea platii facute de bunavoie. Cu toate acestea, se poate cere restituirea in caz de frauda sau daca acela care a platit era lipsit de capacitate de exercitiu ori avea capacitate de exercitiu restransa.
(3) Datoriile nascute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzactie, recunoastere de datorie, compensatie, novatie, remitere de datorie cu sarcina ori alte asemenea acte juridice.
O prima problema teoretica ce se poate pune relativ la acest tip de contract este aceea de a sti daca intre joc si pariu exista deosebiri, mai mult sau mai putin importante, sau daca obiectul acestui contract este unul obligatoriu cumulativ sau poate fi alternativ? O prima constatare este cea ca acest tip de contract leatoriu are o denumire partial diferita de cea anterioara, in sensul ca se numeste contract de joc si pariu, si nu contract de joc sau prinsoare. Suntem de parere ca deosebirile terminologice si semantice nu sunt intamplatoare, in sensul ca acest tip de contract poate avea doua obiecte diferite, alternative: jocul si pariul. Asadar, va fi admisibil, de principiu, un contract (doar) de joc si un altul de pariu sau chiar un contract avand ambele obiecte. [T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu 2012, p. 241]
Contractul de joc si pariu nu trebuie sa aiba in vedere doar jocurile de noroc, ci si alte activitati la care rezultatul asteptat nu depinde de elemente aleatorii, ci de calitati/insusiri ale unor persoane, si care, de regula, se dobandesc prin exercitii, studiu, antrenamente, munca etc., adica prin eforturi in care, in principiu, factorii aleatorii nu au niciun rol. Deci jocurile de noroc, dupa parerea noastra, constituie doar unul dintre obiectele materiale ale acestui tip de contract. [T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu 2012, p. 244]
Contractul de joc trebuie sa aiba in vedere situatiile in care cel putin una dintre partile contractante actioneaza in vederea obtinerii rezultatului urmarit de jucator, adica participa activ la joc, pe cand in cazul contractului de pariu, ambele parti contractante pot participa sau nu la producerea evenimentului sau a rezultatului asteptat de parti. [T. Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu 2012, p. 244]