Art. 2.295. Invocarea beneficiului de discutiune

(1) Fideiusorul care se prevaleaza de beneficiul de discutiune trebuie sa il invoce inainte de judecarea fondului procesului, sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principal si sa avanseze acestuia sumele necesare urmaririi bunurilor.

(2) Creditorul care intarzie urmarirea raspunde fata de fideiusor, pana la concurenta valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenita dupa indicarea de catre fideiusor a bunurilor urmaribile ale debitorului principal.

Legea trebuie interpretata in sensul in care beneficiul de discutiune poate fi invocat, in prima instanta, inainte de judecarea fondului procesului, precum si in faza executarii silite, pe calea contestatiei la executare. Cu toate acestea, in cazul in care a existat o judecata pe fondul cauzei, fideiusorul nu va mai fi indreptatit sa invoce beneficiul pe calea contestatiei la executare. [G. Boroi, A. Ilie, Comentariile Codului Civil. Garantiile personale. Privilegiile si garantiile reale, Editura Hamangiu 2012, p. 22-23]

Instanta judecatoreasca, din oficiu, nu poate invoca discutiunea patrimoniului (averii) debitorului principal, intrucat doar fideiusorul o poate cere (doar acesta se poate prevala de beneficiul personal ce i-a fost recunoscut de lege). [G. Raducan in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. III, Editura Hamangiu 2012, p. 693]

Efectul invocarii beneficiului de discutiune este unul dilatoriu, el suspenda urmarirea fideiusorului pana la momentul la care sunt cunoscute rezultatele urmaririi debitorului. Astfel, in cazul in care creanta este realizata, se stinge si obligatia fideiusorului, ca o consecinta a caracterului ei accesoriu. Atunci cand urmarirea nu conduce la realizarea creantei sau bunurile urmarite nu acopera decat in parte valoarea ei, urmarirea va continua impotriva fideiusorului, in limita in care dreptul creditorului a ramas neacoperit. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 786]