Atunci cand mai multe persoane s-au constituit fideiusori ai aceluiasi debitor pentru aceeasi datorie, fiecare dintre ele este obligata la intreaga datorie si va putea fi urmarita ca atare, insa cel urmarit poate invoca beneficiul de diviziune, daca nu a renuntat in mod expres la acesta.
Pluralitatea de fideiusori poate izvori dintr-o singura conventie, sau din conventii diferite, incheiate de mai multi fideiusori cu acelasi creditor, in scopul garantarii aceleiasi obligatii principale. Prezumtia legala este ca toti fideiusorii sunt legati solidar intre ei pentru obligatia de garantare (art. 2297 NCC; art. 1666 C. civ.). Ipoteza nu trebuie confundata cu fideiusiunea solidara, deoarece noul Cod civil intelege prin aceasta legatura de solidaritate pasiva stabilita nu intre fideiusori, ci intre garant si debitorul principal (art. 2300 NCC), cu efectul ca fideiusorul devine acum un simplu debitor principal obligat in solidar cu debitorul principal initial. [P. Vasilescu, Drept civil. Obligatii, Editura Hamangiu 2012, p. 129]
Din punctul de vedere al dreptului la urmarire, fideiusorii se gasesc in aceeasi situatie ca si codebitorii solidari, singura diferenta fiind oferita de legiuitor prin instituirea beneficiului de diviziune, care permite ca fideiusorii sa-I ceara creditorului sa-si divida actiunea, in mod proportional, pe fiecare dintre ei, desigur, sub conditia de a nu exista renuntare tacita sau expresa la fideiusiune. [G. Raducan in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. III, Editura Hamangiu 2012, p. 698]