Atunci cand se obliga impreuna cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar, fideiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discutiune si de diviziune.
Din mentiunea marginala a art. 2300 C. civ. rezulta ca el reglementeaza fideiusiunea solidara, notiune in care nu se suprapune cu aceea de solidaritate pasiva. Tocmai de aceea, formularea legiuitorului, in sensul careia fideiusorul se poate obliga „impreuna cu debitorul principal cu titlu de (…) codebitor solidar” si care sugereaza o suprapunere intre fideiusiunea solidara si solidaritatea pasiva este criticabila. In realitate, textul, referindu-se la fideiusiunea solidara, vizeaza situatia in care fideiusorul se obliga solidar cu debitorul, pasrandu-si calitatea sa de garant (deci nu in calitate de codebitor), cat si pe aceea in care mai multi cofideiusori se obliga solidar intre ei. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 787]
Contrar a ceea ce lasa sa se inteleaga art. 2300 c. civ., beneficiul de diviziune nu se pierde in toate situatiile de fideiusiune solidara. Fideiusiunea solidara exista atat in situatia in care mai multi cofideiusori sunt solidari intre ei, cat si atunci cand solidaritatea exista in raporturile dintre fideiusor si debitor. Beneficiul de diviziune se pierde doar in prima ipoteza, nu si in cea de-a doua. Incercand sa detaliem, daca exista un singur fideiusor obligat solidar cu debitorul, problema beneficiului de diviziune nici nu se pune. Fideiusorul pierde insa beneficiul discutiunii. Daca exista mai multi cofideiusori, se impune o distinctie: in masura in care cofideiusorii sunt solidari intre ei, nu si cu debitorul, ei pierd beneficiul diviziunii, nu insa si pe cel al discutiunii; atunci cand cofideiusorii sunt solidari atat intre ei, cat si cu debitorul, ei pierd posibilitatea de a invoca ambele beneficii; in masura in care fideiusorii sunt fiecare, separat, solidari cu debitorul, nu si intre ei, oricare dintre cofideiusori pierde beneficiul discutiunii, nu insasi pe cel al diviziunii. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 787-788]