(1) Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate.
(2) Ipotecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabila ca ipoteca asupra unui bun viitor, in situatiile in care bunul in cauza este afectat de o inalienabilitate sau insesizabilitate conventionala.
In principiu, inchirierea, fiind un contract generator de drepturi de creanta, nu contravine principiului inalienabilitatii, intrucat nu are loc o transmisiune a unei parti a dreptului de proprietar publica, astfel incat consideram ca se va putea ipoteca atat beneficiul contractului de inchiriere al unui imobil proprietate publica, cat si creantele nascute din inchirierea unui bun imobil proprietate publica, ipotecile fiind insa mobiliare. [G. Boroi, A. Ilie, Comentariile Codului Civil. Garantiile personale. Privilegiile si garantiile reale, Editura Hamangiu 2012, p. 171]