(1) Rangul ipotecilor perfecte se determina potrivit ordinii inscrierii sau perfectarii ipotecilor, cu exceptiile prevazute de lege.
(2) Ipoteca perfecta este intotdeauna preferata ipotecilor care nu au fost perfectate.
In situatia in care perfectarea ipotecilor are loc la momentul in care ele devin eficiente, formalitatile de publicitate fiind anterioare, rangul se determina in raport de dta inscrierii, solutie impusa de o necesara corelare a art. 2420 C. civ., teza initiala, cu art. 2370 C. civ. Acest din urma text prevede ca rangul ce garanteaza o obligatie viitoare este stabilit in report de momentul inscrierii ei in registrele de publicitate. Asadar, opozabilitatea ipotecii, atasata, de regula, perfectarii ei, „urca in timp” pana la data indeplinirii formalitatilor de publicitate. Desi art. 2370 C. civ. se refera in terminis la ipoteca unei obligatii viitoare, solutia este aceeasi atunci cand ea greveaza un bun viitor. Si in acest caz rangul este obtinut de la momentul inscrierii si nu de la data intrarii bunului in patrimoniul constituitorului, cand ipoteca devine perfecta. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 826]
Care este solutia de urmat atunci cand un creditor garantat printr-o ipoteca in rang inferior indeplineste cel dintai formalitatile necesare pentru a-si face opozabila garantia in raport cu debitorul creantei ipotecate?
In aceasta privinta, in doctrina s-a exprimat punctul de vedere potrivit caruia creditorul a carei ipoteca este inferioara in rang, dar care a indeplinit formalitatile cerute pentru opozabilitatea ei fata de debitor, va fi platit cu prioritate, atat timp cat creditorul in rang superior nu a adus la indeplinire formalitatile necesare pentru a-si face opozabila ipoteca si debitorul creantei ipotecate. Insa, din momentul in care aceste formalitati sunt parcurse, debitorul este obligat sa respecte ordinea de prioritate data de rangul ipotecilor. El va trebui sa il plateasca pe acela dintre creditori a carui ipoteca este superioara in rang. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 828]