(1) Dreptul de retentie nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuziva ori nelegala sau daca bunul nu este susceptibil de urmarire silita.
(2) Dreptul de retentie nu poate fi invocat de catre posesorul de rea-credinta decat in cazurile anume prevazute de lege.
Daca recunoasterea dreptului de retentie este interzisa de lege, instanta nu poate recunoaste celui care detine un bun dreptul de a refuza restituirea lui, chiar daca ar avea o creanta asupra titularului dreptului de restituire. [M. Nicolae, Codex Iuris Civilis. Tomul I. Noul Cod Civil. Editie critica, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 600]