(1) Dreptul de retentie inceteaza daca cel interesat consemneaza suma pretinsa sau ofera retentorului o garantie suficienta.
(2) Deposedarea involuntara de bun nu stinge dreptul de retentie. Cel care exercita acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescriptiei extinctive a actiunii principale si dobandirii bunurilor mobile de catre posesorul de buna-credinta.
Pe langa aceste modalitati de stingere expres prevazute de lege, dreptul de retentie se mai stinge:
– prin pieirea materiala a bunului;
– ca urmare a decaderii creditorului retentor, cu titlu de sanctiune, atunci cand abuzeaza de folosinta bunului sau chiar ca urmare a simplului fapt al folosirii lui. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 857]