Nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga, dar se poate renunta la prescriptia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita.
Renuntarea la prescriptia inceputa nu este in realitate o renuntare la prescriptie ci, asa cum se prevede si in textul analizat, o renuntare la beneficiul termenului de prescriptie scurs dintr-o prescriptie inceputa. De aceea, in art. 2510 in alin. (2) se prevede ca „Daca partea indreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pana la acea data, sunt aplicabile dispozitiile privind intreruperea presciptiei prin recunoasterea dreptului”. Este vorba despre dispozitiile art. 2538, art. 2541alin. (3) si art. 2542 alin. (2) C. civ.
Asa fiind, s-ar parea ca din punct de vedere practic distinctia dintre renuntarea la beneficiul termenului de prescriptie si intreruperea prin recunoasterea dreptului nu prezinta nicio utilitate. In realitate, renuntarea la prescriptie si intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului subiectiv produc efecte identice numai strict pe planul prescriptiei, intrucat su intr-un caz si in celalalt termenul scurs se sterge si, ca urmare, cel indreptatit sa invoce prescriptia nu se mai poate prevala de acesta. Recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, spre deosebire de simpla renuntare la beneficiul termenului de prescriptie scurs, poate insa sa produca efecte si in afara prescriptiei, deoarece ea va putea fi apreciata, daca va fi cazul, ca o marturisire. De aceea, putem spune ca recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, prin efectul ei intreruptiv, este intotdeauna si o renuntare la beneficiul termenului de prescriptie scurs, in vreme ce simpla renuntare la beneficiul termenului scurs nu este si o recunoastere a dreptului. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu 2013, p. 697-698]