Prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui.
Momentul cunoasterii dreptului la actiune nu trebuie confundat cu acela la care titularul dreptului la actiune a aflat efectiv de nasterea dreptului sau ci momentul in care un titular care depune toate diligentele rezonabile ar fi fost in masura sa afle despre nasterea dreptului la actiune. Altfel spus, ignoranta sau neglijenta titularului dreptului la actiune nu poate constitui un motiv legal de amanare a momentului la care incepe sa curga termenul de prescriptie. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu 2013, p. 719]
Dreptul la actiune si, implict, posibilitatea de a-l cunoaste, se poate naste odata cu dreptul subiectiv, insa, cel mai frecvent, dreptul la actiune se naste in momentul in care un drept subiectiv, sau chiar numai un interes legitim, este incalcat, negat, contestat, ori la data cand dreptul subiectiv trebuia exercitat. De exemplu, in cazul unui act juridic afectat de un termen suspensiv, care amana executarea prestatiei debitorului, dreptul subiectiv al creditorului se naste pe data incheierii actului. In schimb, dreptul la actiune, corespunzator acestui drept subiectiv, se naste doar odata cu implinirea termenului de executare a obligatei debitorului. Ca atare, in acest caz, prescriptia nu va putea sa curga din momentul nasterii dreptului subbiectiv, ci de la data implinirii termenului suspensiv. Aceasta, pe de o parte, deoarece numai din acest moment creditorul poate sa pretinda debitorului – inclusiv pe calea unei actiuni in justitie-, sa-si execute obligatia, iar, pe de alta parte, daca prescriptia ar curge din momentul nasterii dreptului subiectiv, ar exista riscul ca termenul de prescriptie sa se implineasca inainte de a se naste dreptul la actiune. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu 2013, p. 719-720]
NCC instituie o noua regula generala privind inceputul cursului prescriptiei. Spre deosebire de vechea si traditionala regula actione non natae, non praescribitur (cf. art. 1. 886 C. civ. 1864: “Nicio prescriptie nu poate incepe a curge inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere”; art. 7 alin. 1 din D. 167/1958: “Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune”), in noul sistem, presciptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept, nici de la data nasterii dreptului la actiune, ci de la data cand cel interesat aluat cunostinta ori trebuia, dupa circumstante, sa ia cunostinta de existenta dreptului la actiune, sub rezerva, desigur, a aplicarii vreunei reguli speciale, derogatorii de la aceasta regula generala, de drept comun. [M. Nicolae, Codex Iuris Civilis. Tomul I. Noul Cod Civil. Editie critica, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 60]