(1) Prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in cazul actiunii in restituire intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata sau gestiunea de afaceri.
Termenul de prescripţie în cazul unei acţiuni întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză începe să curgă, în condiţiile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 [art. 2528 NCC], de la momentul la care cel al cărui patrimoniu s-a micşorat a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi pe cel care a beneficiat de această mărire.
În cazul în care partea prejudiciată, deşi a cunoscut la data plăţii care este patrimoniul care sporeşte în acest fel şi pe cel care beneficiază de acest spor, a înţeles să uzeze de un alt mijloc juridic pentru repararea pagubei, respectiv de acţiunea în anularea unui contract de împrumut, în cadrul căreia tindea la redobândirea prestaţiei ca efect al nulităţii şi al principiului restitutio in integrum, este evident că dreptul la acţiune într-o actio de in rem verso s-a născut pentru aceasta abia la momentul în care s-a stabilit în mod irevocabil că nu are la îndemână acţiunea în pretenţii subsecventă anulării contractului de împrumut şi că singurul mijloc juridic de care mai poate uza este acţiunea întemeiată pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2244 din 13 iunie 2014, www.scj.ro]