(1) Prezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat.
(2) In intelesul prezentei carti, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, precum si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.
(3) Dispozitiile prezentei carti sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispozitiile din legile speciale nu stabilesc o alta reglementare.
Raportul de drept international privat se deosebeste de raportul din dreptul intern prin existenta unuia sau mai multor elemente de extraneitate. Prin asemenea element se intelege imprejurarea de fapt in legatura cu un raport juridic datorita careia acest raport are legatura cu mai multe sisteme de drept (ori legi apartinand unor tari diferite).
Elementul de extraneitate determina, uneori, aplicarea normelor materiale interne ori unificate, iar alteori da nastere conflictului de legi.
Rezulta ca elementul de extraneitate nu este un element de structura al raportului juridic, in sensul teoriei generale a dreptului, care sa se adauge celor ale oricarui raport (subiectele, continutul si obiectul). [I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept international privat, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2007, p. 20-21]
Elementele caracteristice care impun autonomia dreptului international privat in cadrul sistemului de drept roman sunt urmatoarele:
– continutul dreptului international privat roman este format dintr-un ansamblu de norme juridice specifice, in cadrul caruia locul principal este detinut de normele conflictuale. Prin trasaturile lor specifice, normele juridice care intra in continutul dreptului international privat sunt diferite de normele juridice care intra in continutul altor ramuri de drept. Totusi, normele juridice de drept international privat fac parte integranta din sistemul general de drept national.
– obiectul dreptului international privat este format din raporturile juridice de drept civil in sens larg, avand un element de extraneitate;
– subiectele raporturilor juridice de drept international privat sunt persoanele fizice sau persoanele juridice;
– pozitia juridica a subiectelor de drept international privat este de egalitate juridica, caracterizata prin faptul ca partile nu se subordoneaza una celeilalte. [N. Diaconu, Drept international privat, Editura Universitara, Bucuresti 2013 p. 17]
Specificul obiectului dreptului Uniunii Europene consta in urmatoarele aspecte:
a) raporturile juridice ce formeaza obiectul dreptului Uniunii Europene fac parte din categoria relatiilor intra-comunitare, incheiate in vederea realizarii obiectivelor specifice ale Uniunii Europene; Obiectul dreptului Uniunii Europene este format din ansamblul raporturilor juridice, reglementate de normele dreptului Uniunii Europene, incheiate intre statele membre, intre statele membre si Uniunea Europeana, intre Uniunea Europeana si institutiile sale, privind infiintarea si evolutia organizatorica a Comunitatilor europene si Uniunii Europene, stabilirea structurii institutionale, a competentelor institutiilor si a raporturilor dintre acestea si privind aplicarea dreptului Uniunii Europene in ordinea juridica nationala.
b) raporturile juridice ce formeaza obiect al dreptului Uniunii Europene iau nastere in domeniile de competenta ale Uniunii, in vederea aplicarii politicilor proprii avute in vedere de acquis-ul comunitar;
c) subiectele participante la raporturile juridice de drept comunitar european sunt Uniunea Europeana, statele membre, institutiile Uniunii Europene, persoanele fizice si juridice participante la raporturile juridice de drept comunitar european.
Dreptul Uniunii Europene si dreptul international privat se diferentiaza atat din perspectiva obiectului de reglementare, cat si din perspectiva continutului normativ, a subiectelor sau a modului de adoptare a normelor juridice.
Legatura dintre cele doua ramuri de drept consta in faptul ca normele juridice ale dreptului Uniunii Europene se completeaza cu normele juridice ale dreptului international privat. Astfel, avand in vedere caracterul direct si prioritar al normelor de drept comunitar european in ordinea juridica a statelor membre, acestea vor fi aplicabile in masura in care domeniul de referinta este acoperit cu altfel de norme juridice. In cazul in care nu sunt norme juridice comunitare care sa se aplice cu prioritate, urmeaza a fi aplicabile normele juridice ale dreptului international privat, prin aplicarea metodelor specifice acestei ramuri de drept.
Rezulta ca dreptul Uniunii Europene are caracter prealabil fata de dreptul international privat, normele de drept comunitar european incadrandu-se in categoria normelor juridice de aplicatie imediata. [N. Diaconu, Drept international privat, Editura Universitara, Bucuresti 2013 p. 20-21]