(1) Legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu exceptia unor dispozitii contrare.
(2) Daca legea straina retrimite la dreptul roman sau la dreptul altui stat, se aplica legea romana, daca nu se prevede in mod expres altfel.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), legea straina nu cuprinde si normele ei conflictuale in cazul in care partile au ales legea straina aplicabila, in cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor extracontractuale, precum si in alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale la care Romania este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.
Dispozitiile art. 2559 alin. (1) din Codul civil precizeaza ca legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, ceea ce inseamna ca trimiterea initiala este privita ca fiind facuta la intreg sistemul de drept strain.
Retrimiterea reprezinta o operatiune logico-juridica, o analiza facuta de instanta sau de autoritatea competenta a forului sa solutioneze un raport juridic cu element de extraneitate, prin care se determina daca legea indicata de norma conflictuala se va aplica sau nu raportului juridic respectiv.
Retrimiterea nu trebuie confundata cu declinarea de competenta in materie jurisdictionala. Solutionarea cauzei va reveni instantei forului, initial sesizate cu solutionarea cauzei, insa in functie de interventia retrimiterii, aceasta instanta va aplica fie legea materiala proprie, fie legea straina. [N. Diaconu, Drept international privat, Editura Universitara, Bucuresti 2013 p. 105-106]