(1) Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusa, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul caruia se afla bunul la momentul furtului sau exportului, fie legii statului pe teritoriul caruia se afla bunul la momentul revendicarii.
(2) Cu toate acestea, daca legea statului pe teritoriul caruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului nu cuprinde dispozitii privind protectia tertului posesor de buna-credinta, acesta poate invoca protectia pe care i-o confera legea statului pe teritoriul caruia bunul se afla la momentul revendicarii.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si bunurilor furate sau exportate ilegal din patrimonial cultural national al unui stat.