(1) Emiterea de actiuni sau obligatiuni, nominative sau la purtator, este supusa legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.
(2) Conditiile si efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele mentionate la alin. (1) sunt supuse:
a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cat priveste titlul nominativ;
b) legii locului de plata a titlului la ordin;
c) legii locului unde se afla titlul la purtator in momentul transmiterii, in raporturile dintre posesorii succesivi, precum si dintre acestia si tertele persoane.
In doctrina romana sunt utilizate denumiri variate, respectiv, titluri de valoare, efecte de comert, instrumente negociabile, valori mobiliare, fiind exprimate opinii diferite privind definirea si ierarhizarea acestora.
(…) Analizand rezultatele cercetarii juridice in domeniu, conider ca denumirea generica a acestor inscrisuri este de „titluri de valoare”, ele cuprinzand in sens larg:
– valorile mobiliare (actiunile, obligatunile), care permit realizarea de investitii in capitaluri productive si asigura un venit peridic;
– titlurile reprezentative ale marfurilor (conosamentul, recipisa de depozit, warantul), care faciliteaza operatiunile comerciale asupra marfurilor detinute de un tert:
– titlurile de credit sau efectele de comert (cambia, biletul de ordin, cecul), care indeplinesc functia de instrument de plata si de credit.
In sens restrans, titlurile de valoare se refera la valorile mobiliare si la titlurile reprezentative ale marfurilor. [N. Diaconu, Drept international privat, Editura Universitara, Bucuresti 2013 p. 320]