(1) Actiunea in raspundere impotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor si a altor persoane care au actionat in calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de catre acestia prin incalcarea indatoririlor stabilite in sarcina lor, apartine, in numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea ceruta de lege, iar in lipsa, cu majoritatea ceruta de prevederile statutare.
(2) Hotararea poate fi luata chiar daca problema raspunderii persoanelor prevazute la alin. (1) nu figureaza pe ordinea de zi.
(3) Organul de conducere competent desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie.
(4) Daca s-a hotarat introducerea actiunii in raspundere impotriva administratorilor, mandatul acestora inceteaza de drept si organul de conducere competent va proceda la inlocuirea lor.
(5) In cazul in care actiunea se introduce impotriva directorilor angajati in baza unui alt contract decat a unui contract individual de munca, acestia sunt suspendati de drept din functie pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
Se poate ridica problema de a sti cine reprezinta persoana juridica si cine ia decizia de antrenare a raspunderii, daca toti membrii organelor de conducere sau de administrare sunt actionati in raspundere. In societatile comerciale, actiunea in raspundere apartine, in acest caz, adunarii generale a actionarilor; dar acesta nu este un organ de conducere al societatii, ci un organ de deliberare. Extrapoland, putem admite ca si in cazul celorlalte persoane juridice, antrenarea raspunderii intr-un asemena caz apartine organului deliberativ al persoanei juridice. [G. Piperea in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole , Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 223]
Uneori, organul persoanei juridice care a savarsit fapta ilicita constand intr-o hotarare nelegala a carui punere in executare a fost prejudiciabila este alcatuit din doua sau mai multe persoane. Art. 219 alin (2) C. civ. prevede ca raspunderea lor personala este solidara. Numai ca hotararile acestor organe se adopta cu respectarea unui anumit cvorum de prezenta si de voturi pentru. De aceea, cei care au votat impotriva hotararii in cauza, s-au abtinut de la vot sau au absentat nu pot fi chemati sa raspunda nici fata de victima si nici fata de persoana juridica. De regula, nimeni nu raspunde decat atunci cand a savarsit singur sau impreuna cu altii o fapta ilicita proprie. Raspunderea pentru altul nu se poate prezuma; ea trebuie obligatoriu prevazuta expres si explicit de lege.
Solutia este aceeasi si in cazul cand prejudiciul este cauzat prin neluarea unei hotarari, fiind raspunzatori numai aceia care, prin votul lor, au impiedicat adoptarea ei. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 463]