(1) Transformarea persoanei juridice intervine in cazurile prevazute de lege, atunci cand o persoana juridica isi inceteaza existenta, concomitent cu infiintarea, in locul ei, a unei alte persoane juridice.
(2) In cazul transformarii, drepturile si obligatiile persoanei juridice care si-a incetat existenta se transfera in patrimoniul persoanei juridice nou-infiintate, cu exceptia cazului in care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel. In aceste din urma cazuri, dispozitiile art. 239, 240 si 243 raman aplicabile.
In functie de interesul asociatilor/actionarilor, o societate comerciala ar putea fi supusa, in principiu, unei „transformari omogene” sau unei „transformari eterogene”. Spunem in principiu, pentru ca leguitorul roman nu s-a preocupat in mod deosebit de problema modificarii formei juridice a societatilor comerciale (si in general, a persoanelor juridice) si, cu atat mai putin, de posibilitatea unei transformari fundamentale din societate comerciala intr-un alt tip de persoana juridica. De fapt, o transformare eterogena, care ar insemna trecerea de la statutul de societate comerciala la asociatie, fundatie, grup de interes economic sau societate civila prin operatiunea transformarii, nu este clarificata in dreptul romanesc, din lipsa unor reglementari concrete in acest sens. Pe de alta parte insa, transformarea omogena care reprezinta schimbarea formei juridice a societatii comerciale, dar cu pastrarea calitatii de comerciant persoana juridica, este reglementata, desi sumar, prin prevederile Legii nr. 31/1990. [A.C. Tarsia, Reorganizarea persoanei juridice de drept privat, Editura Hamangiu 2012, p. 150]