Drepturile si libertatile civile ale persoanelor fizice, precum si drepturile si libertatile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite si garantate de lege.
Prin exercitarea drepturilor si libertatilor civile se intelege valorificarea, realizarea, manifestarea, punerea in actiune a acestor drepturi si libertati. De principiu, exercitarea lor nu constituie o obligatie a titularului lor, acesta avand posibilitatea de a alege intre a le exercita sau nu. Exercitarea unui drept subiectiv civil sau a unei libertati civile nu este nelimitata, ci trebuie sa respecte anumite reguli:
– Sa nu fie incalcata legea, ordinea publica sau bunele moravuri;
– Sa nu infranga limitele externe – materiale si juridice – si interne potrivit scopului economic si social pentru care au fost recunoscute de lege – ale dreptului sau libertatii respective;
– Sa fie facuta cu buna-credinta.
Exercitarea unui drept prin incalcarea limitelor sale interne si contrar bunei-credinte poate constitui un abuz de drept, conform art. 15 NCC. [T. Ticlea in Noul Cod Civil. Studii si comentarii, Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 150]
Libertatile civile fac parte din drepturile personalitatii, in masura in care au o consacrare in dreptul intern sau in conventiile internationale (…) Libertatile civile care nu se bucura de o asemenea reglementare nu sunt veritabile drepturi, ci au valoarea unor principii generale de drept. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 28]