(1) Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta sau lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si conditiile expres prevazute de lege.
(2) Nimeni nu poate renunta, in tot sau in parte, la capacitatea de folosinta sau la capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta a tuturor persoanelor juridice este limitata de principiul specialitatii [art. 206 alin. (2) NCC]. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 33]
Textul art. 29 NCC se refera in mod expres doar la renuntarea la capacitatea de folosinta, exprimare care evoca cu precadere actele unilaterale. Este vadit insa ca, in egala masura, este lipsit de eficacitate si un act conventional prin care persoana ar consimti ca, fie in general, fie in raporturile cu o alta persoana, ea sa aiba o capacitate de folosinta diminuata. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamagiu 2013, p. 90]