(1) In mod exceptional, daca unul dintre soti incheie acte juridice prin care pune in pericol grav interesele familiei, celalalt sot poate cere instantei de tutela ca, pentru o durata determinata, dreptul de a dispune de anumite bunuri sa poata fi exercitat numai cu consimtamantul sau expres. Durata acestei masuri poate fi prelungita, fara insa a se depasi in total 2 ani. Hotararea de incuviintare a masurii se comunica in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara sau mobiliara, dupa caz.
(2) Actele incheiate cu nerespectarea hotararii judecatoresti sunt anulabile. Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an, care incepe sa curga de la data cand sotul vatamat a luat cunostinta de existenta actului.
(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Masura trebuie sa priveasca anumite bunuri, nefiind de conceput luarea unei masuri generale prin care sa se limiteze dreptul unui sot de a dispune de toate bunurile asupra carora are putere potrivit regimului matrimonial. [S.P.Gavrila, Institutii de dreptul familiei in reglementarea noului Cod Civil, Editura Hamangiu 2012, p. 108]
Masura pe care o poate lua instanta de tutela in baza art. 316 NCC nu se refera la actele de dispozitie pentru care legea prevede in mod obligatoriu acordul ambilor soti, caci aceste acte sunt protejate de instituirea sanctiunii nulitatii actului incheiat din start fara acest acord, ci se refera doar la celelalte acte referitoare la bunurile comune cu privire la care fiecare sot ar avea un drept propriu de dispozitie. [M. Banciu, A.A. Banciu, Dreptul familiei conform noului Cod civil, Editura Hamangiu 2012, p. 54]
Ori de cate ori in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, incheierea unui act juridic presupune, sub sanctiunea nulitatii relative, consimtamantul expres al ambilor soti, refuzul unuia dintre acestia trebuie considerat cenzurabil de catre instanta de tutela.[E. Florian, Regimuri matrimoniale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2015, p. 54]