Art. 32. Transferul intrapatrimonial

(1) In caz de diviziune sau afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta, in cadrul aceluiasi patrimoniu, se face cu respectarea conditiilor prevazute de lege si fara a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecarei mase patrimoniale.

(2) In toate cazurile prevazute la alin. (1), transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta nu constituie o instrainare.

Actul juridic prin care se efectueaza un asemenea transfer (interpatrimonial) nu trebuie sa fie incheiat in forma autentica, chiar daca aceasta ar fi impusa de lege pentru un transfer propriu-zis, adica intr-un alt patrimoniu; de asemenea, transferul interpatrimonial nu este impozabil din punct de vedere fiscal. [C. Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu 2013, p. 16]

Actele de dispozitie facute de debitor cu privire la bunurile ce alcatuiesc patrimoniul sunt opozabile creditorilor chirografari de la nasterea creantei lor pana la urmarirea bunurilor. [C. Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu 2013, p. 18]

Drepturile creditorilor nu se limiteaza la fiecare masa patrimoniala, creditorul putand sa-si extinda urmarirea si asupra altor mase daca bunurile aflate in masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta sa nu sunt suficiente, dar in conditiile strict prevazute de art. 2324 alin. (3) NCC. Exista si o exceptie, prevazuta la alin. (4) al art. 2324 NCC, in sensul ca bunuriel care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului, afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege, pot fi urmarite numai de creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu profesia respectiva, si mai mult, acesti creditori nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului. [M. Paraschiv in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 13]