(1) In cazul in care locuinta este detinuta in temeiul unui contract de inchiriere, fiecare sot are un drept locativ propriu, chiar daca numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este incheiat inainte de casatorie.
(2) Dispozitiile art. 322 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) In caz de deces al unuia dintre soti, sotul supravietuitor continua exercitarea dreptului sau locativ, daca nu renunta in mod expres la acesta, in termenul prevazut la art. 1.834.
De lege lata, dreptul locativ propriu al sotului rezulta din lege, fiind determinat de calitatea de sot. Copiii minori ai sotilor vor avea un drept locativ derivat din cel titularului de contract, a carui soarta juridica o vor impartasi, justificat de dispozitiile art. 496 NCC, care prevede ca locuinta copilului minor este la parintii sai. Copiii majori, ceilalti membri ai familiei si alte persoane care locuiesc cu sotii fara a fi inscrisi in contractul de inchiriere nu au niciun drept locativ, ei vor fi simpli tokerati in spatiul respectiv, putand fi evacuati la cererea chiriasului titular de contract sau a locatorului.
Atunci cand ambii soti au calitatea de chiriasi si cand contractul este incheiat in timpul casatoriei, situatia este clara, insa, atunci cand contractul este incheiat de un sot inainte de a se casatori, acesta trebuie sa notifice locatorului casatoria sa, in caz contrar acesta din urma ar putea invoca lipsa notificarii pentru a nu recunoaste dreptul locativ propriu al celuilat sot sau, eventual, pentru a se opune notarii in cartea funciara a destinatiei de locuinta familiala a imobilului. [C.C. Hageanu, Dreptul familiei si actele de stare civila, Editura Hamangiu 2012, p. 69]