(1) La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.
(2) Sotul caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere este dator sa plateasca celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare intr-o alta locuinta, cu exceptia cazului in care divortul a fost pronuntat din culpa exclusiva a acestuia din urma. Daca exista bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite sotului caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere.
(3) Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de acesta de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica in mod similar si in cazul in care bunul este proprietatea comuna a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producand efecte pana la data ramanerii definitive a hotararii de partaj.
Norma juridica potrivit careia ,, La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinând seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti”, nu poate fi interpretata in sensul inadmisibilitatii formularii, pe cale separata, a unei cereri de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere, ulterior desfacerii casatoriei.
Potrivit dispozitiilor legale citate, daca a astfel de cerere se formuleaza in cadrul actiunii de divort, ea are un caracter accesoriu, in raport cu cererea de desfacere a casatoriei, iar din analiza textului indicat nu se poate retine niciun impediment, de natura a aduce vreo vatamare partilor implicate, in situatia in care, o astfel de cerere este formulata si pe cale separata, ulterior divortului. O interpretare contrara este de natura a aduce atingere drepturilor partilor izvorâte din contractul de inchiriere, prin limitarea accesului la justitie. [Tribunalul Constanta, Decizia civila nr. 25/2014, portal.just.ro]
Cererea privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere, intemeiata pe dispozitiile art. 324 C. civ, nu poate fi formulată pe cale separata divortului.
”Instanta a pus in discutie din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiate pe dispozitiile art. 324 C. civ formulate pe cale separata divortului asupra caruia urmeaza sa se pronunte cu prioritate conform art 482 C pr civ raportat la art. 248 C pr civ .
Asupra exceptiei invocate se retine ca aceasta este intemeiata deoarece potrivit art. 324 C civ beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit „la desfacerea casatoriei”, cererea de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere fiind prin urmare o cerere accesorie divortului prin esenta ei, neputand fi formulata pe cale separata.
Se retine in acest sens, contrar sustinerilor reclamantei formulate prin aparator, ca situatia acestei cereri este distincta de cea a cererii de partaj pentru sistarea proprietatii comune dobandite in timpul casatoriei care poate fi ceruta pe cale separata si ulterior divortului deoarece drepturile deduse judecatii pe calea acestei din urma cereri subzista si dupa desfacerea casatoriei.
Spre deosebire de acestea, in cazul actiunii intemeiate pe art. 324 C. civ fundamentul pretentiilor reclamantului este limitat temporar la momentul desfacerii casatoriei partilor imprejurare care justifica optiunea legiuitorului materializata prin textul art 324 C civ privind limitarea posibilitatii de a solicita atribuirea beneficiului contractului la momentul desfacerii casatoriei.
Se retine in acest sens ca atribuirea beneficului contractului de inchiriere presupune existenta a unor drepturi locative concurente asupra acesluiasi imobil. Altfel spus, fiind o actiune in partaj de folosinta asupra locuintei detinuta in temeiul unui contract de inchiriere, partajul poate fi solicitat numai in masura in care ambele parti detin un drept de folosinta asupra bunului iar nu și atunci cand dreptul uneia a incetat anterior introducerii actiunii. Ori dreptul locativ al sotilor in cazul contractului incheiat doar de unul dintre acestia decurge din calitatea de sot al titularului de contract astfel cum rezulta din prevederile art. 323 C. civ. Pierzandu-si calitatea de sot fara a se solicita atribuirea beneficiului contractului de inchiriere, se pierde si dreptul locativ al acestui sot si prin urmare si posibilitatea acestuia de a solicita atribuirea beneficiului contractului de inchiriere.
De altfel, interpretarea dispozitiilor legale in sensul aplicarii prevederilor art. 324 C. civ in privinta drepturilor recunoscute de art 323 C civ rezulta nu doar din logica textelor ci si din topografia acestora.
De altfel, chiar prevederile art. 323 si 324 C. civ reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice deoarece in temeiul un tert fata de contract adica o persoana care nu a participat la incheierea actului dobandeste drepturi in temeiul contractului si chiar sa se substituie titularului de contract, aspect opozabil cocontractantului si fara a se solicita acxordul acestuia. Ori reprezentand o exceptie de la regula generala, aceasta este de stricta interpretare si aplicare astfel ca prevederile acesteia nu pot fi extinse si la alte situatii care nu sunt prevazute expres in ipoteza textului legal care instituie exceptia. Solicitarea si prin urmare atribuirea beneficiului contractului si dupa desfacerea casatoriei reprezinta o astfel de extindere a prevederilor legale de exceptie, dincolo de norma legala care recunoaste un astfel de drept de a interveni in contractul incheiat de altii doar pana la momentul desfacerii casatoriei.
Prin urmare, extinderea aplicarii prevederilor art. 324 C. civ in sensul recunoasterii dreptului de a solicita atribuirea contractului de inchiriere si dupa desfacerea casatoriei este nu doar in contradictie cu prevederile exprese ale textului care consacra acest drept respectiv art. 324 C. civ si cu intentia legiuitorului, care a urmarit sa creeze un mjloc special al partajului de folosinta in cazul drepturilor locative recunoscute de art 323 C. civ pe perioada casatoriei dar si in contradictie cu normele de interpretare enuntate mai sus.
In comsecinta, retinand ca o astfel de cerere trebuie solicitata potrivit art 324 C. civ „ la desfacerea casatoriei” si ca reclamanta apelanta a introdus actiunea cu mult dupa ramanerea definitiva a actiunii in desfacerea casatoriei, rezulta ca actiunea este inadmisibila.
Imprejurarea ca in procesul de divort a existat un astfel de capat de cerere la care insa reclamanta a renuntat nu poate conduce la alta solutie avand in vedere ca in urma renuntarii la judecata instanta nu a mai fost investita sa se pronunte asupra cererii astfel ca nu a putut dispune cu acea ocazie astfel cum impun prevederile art 324 C civ atribuirea beneficiului contractului in favoarea apelantei.
Fata de acestea, retinand ca exceptia invocata din oficiu este intemeiata si ca este o exceptie de ordine publica a carei admitere nu înrautateste situatia apelantei a carei actiune a fost respinsa ca neintemeiata de catre prima instanta, in baza art 480 c pr civ, va admite apelul, va admite exceptia invocata din oficiu si va schimba in tot sentinta atacata in sensul ca va respinge ca inadmisibilă acțiunea precizată a reclamantei.” [Tribunalul Mureș, Decizia civilă nr. 193/2015, www.rolii.ro]
”Referitor la atribuirea în favoarea reclamantei a beneficiului locuinţei conjugale şi evacuarea pârâtului din această locuinţă, în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 324 alin. 1 şi 4 din noul Cod civil, care prevăd că la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soţi, ţinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile locative proprii ale foştilor soţi, aceste prevederi aplicându-se în mod similar şi în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor doi soţi, atribuirea beneficiului locuinţei conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.
Se constată astfel că prin art. 324 alin. 4 din noul Cod civil, legiuitorul a reglementat atribuirea beneficiului locuinţei conjugale în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor doi soţi până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj, având în vedere ipoteza înscrisă în art. 324 alin. 1 din noul Cod civil, respectiv aceea că la desfacerea căsătoriei nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg. (…)
Astfel prin probele administrate în cauză s-a dovedit faptul că între părţi a existat o situaţie conflictuală generată de comportamentul agresiv al pârâtului, atât faţă de soţie, cât şi faţă de copii, ceea ce a şi dus anterior introducerii acţiunii de divorţ la separarea în fapt a soţilor. Aceste aspecte sunt dovedite atât de actele efectuate de organele de cercetare penală ca urmare a plângerilor cu care au fost sesizate, cât şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. (…)
Deşi pârâtul a susţinut că în raport de configuraţia imobilului ar fi posibilă folosirea în comun a acestuia, cu stabilirea pentru fiecare dintre părţi a spaţiilor pe care să le folosească, având în vedere că există şi spaţii de folosinţă comună şi totodată ţinând seama de starea tensionată existentă între membrii familiei, instanţa de recurs apreciază că în mod justificat a reţinut instanţa de apel că soluţia instanţei de fond cu privire la atribuirea beneficiului locuinţei şi evacuarea pârâtului nu se impune a fi schimbată.
În contextul în care locuinţa conjugală nu poate fi folosită în comun de părţi, prin soluţia adoptată în fazele procesuale anterioare şi care este criticată de pârât este protejat atât interesul reclamantei şi al copiilor, punându-se astfel capăt stării conflictuale dintre membrii familiei, cât şi dreptul de proprietate asupra bunului comun al pârâtului, care nu a obţinut acest beneficiu, în contextul în care măsura atribuirii beneficiului locuinţei conjugale este limitată în timp până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.” [Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia nr. 65 R/2015, portal.just.ro]