(1) Fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fara consimtamantul expres al celuilalt sot. Cu toate acestea, schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate face decat prin acordul sotilor.
(2) De asemenea, fiecare sot poate incheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobandire a bunurilor comune.
(3) Dispozitiile art. 322 raman aplicabile.
(4) In masura in care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, sotul care nu a participat la incheierea actului nu poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de tertii de buna-credinta.
Sotul care, prin actele pe care le-a incheiat singur, a prejudiciat interesele celuilalt sot legate de comunitatea legala, raspunde pentru prejudiciul cauzat. (…) Cu privire la natura juridica a acestei raspunderi, se poate considera ca textul este o aplicatie a principiului raspunderii civile delictuale (art. 1349), neexistand niciun temei pentru o raspundere civila contractuala (art. 1350). Daca, in ceea ce priveste fapta ilicita (incheierea actului juridic prejudiciabil pentru comunitate), prejudiciul si legatura de cauzalitate sunt aplicabile regulile generale, in ceea ce priveste vinovatia, se pune problema cat de grava trebuie sa fie culpa acestui sot, fata de prevederile art. 1357 alin. (2) conform carora autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa. Poate fi oare tras la raspundere sotul in cazul in care, de exemplu, datorita inabilitatii, a incheiat un act care prejudiciaza comunitatea? In mod evident, o asemenea solutie ar genera permanent litigii intre soti si ar compromite practic ideea gestiunii paralele. Or, un sot nu trebuie privit ca un administrator ordinar, pentru ca gestiunea pe care el o exercita are un caracter familial si gratuit, ceea ce inseamna ca nu poate fi supus unei supravegheri minutioase din partea celuilalt sot, care ar face insuportabil traiul in comun. De aceea, consideram ca, in practica, raspunderea ar trebui sa intervina in cazul unei culpe care prezinta o anumita gravitate, o asemenea apreciere a vinovatiei din partea instantelor judecatoresti fiind permisa in lumina art. 1358. Or, calitatea de sot este un criteriu particular de care ar trebui sa se tina seama. [M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu 2013, p. 272]