(1) Sub sanctiunea prevazuta la art. 347, niciunul dintre soti nu poate singur, fara consimtamantul scris al celuilalt sot, sa dispuna de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobandirea de parti sociale ori, dupa caz, de actiuni. In cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata, sotul care nu si-a dat consimtamantul scris la intrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de terti.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun, dar partile sociale sau actiunile sunt bunuri comune. Sotul asociat exercita singur drepturile ce decurg din aceasta calitate si poate realiza singur transferul partilor sociale ori, dupa caz, al actiunilor detinute.
(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot, daca acesta si-a exprimat vointa in acest sens. In acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru partile sociale sau actiunile atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca, prin conventie, sotii nu au stipulat alte cote-parti. Partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti sunt bunuri proprii.
In timp ce art. 348 NCC consacra doar principiul ca bunurile comune pot face obiectul unui aport la societati, asociatii sau fundatii, in conditiile legii, art. 349 cuprinde o serie de aplicatii directe in materia societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990. In privinta drepturilor societare, legiuitorul riman s-a inspirat din dispozitiile corelative ale Codului civil francez, care in art. 1832-2 prevede ca un sot, singur, nu poate angaja bunurile comune ca aport la o societate fara ca sotul sau fie avertizat. Calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a participat la actul de constituire, dar si celuilalt sot, in masura in care notifica societatii aceasta intentie a sa. Daca intentia este notificata dupa constituirea societatii, sotul nu va participa la vot, iar partile sale nu sunt luate in seama pentru calculul cvorumului si al majoritatii. Textul se coreleaza cu cel al art. 1424, astfel ca, daca obiectul aportului este un imobil, un fond de comert sau un alt bun important, este necesar acordul ambilor soti pentru ca bunul sa intre in patrimoniul societatii. [C.C. Hageanu, Dreptul familiei si actele de stare civila, Editura Hamangiu 2012, p. 116]
Cerinta consimtamantului sotului are natura unui acord sau autorizari prealabile dobandirii de parti sociale sau actiuni in schimbul unor bunuri comune. (…)Dispozitia legala privind consimtamantul prealabil al unui sot este o masura de protectie a intereselor particulare sau personale ale acestuia. De aceea, in lipsa calitatii de parte in actul juridic pe care celalalt sot il incheie cu asociatii, societatea sau un cedent, nerespectarea dispozitiei legale in cauza atrage sanctiunea nulitatii relative. Fiind un act juridic unilateral de autorizare, trebuie sa fie plasat in timp anterior incheierii actului juridic de dispozitie. [L. Tec, Natura juridica si procedura consimtamantului. Observatii privind aplicarea dispozitiilor art. 349 C. civ. in materia societatilor comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990 in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 2/2013, p. 37]
Legea disociaza calitatea de asociat de cea de titular al dreptului de proprietate asupra partilor sociale sau actiunilor. S-ar putea sustine ca aceasta solutie este justificata avand in vedere ca sub regimul comunitatii legale, niciunul dintre soti nu are un drept de proprietate exclusiva asupra bunurilor comune, ci un drept de proprietate comuna in devalmasie, pana la lichidarea comunitatii sau partaj. In opinia noastra, argumentul solid in sprijinul solutiei legale nu este proprietatea comuna, ci manifestarea vointei in sensul dobandirii calitatii de asociat doar a sotului aportor, care manifesta affectio societatis. [L. Tec, Natura juridica si procedura consimtamantului. Observatii privind aplicarea dispozitiilor art. 349 C. civ. in materia societatilor comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990 in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 2/2013, p. 41]
In ipoteza prevazuta de alin. (3) al art. 349 nu este necesar sa se realizeze in prealabil un partaj in forma autentica notariala, astfel cum prevede art. 358, ci se vor respecta conditiile de forma impuse de lege pentru constituirea societatii, avand in vedere faptul ca stabilirea de catre soti a cotelor-parti se realizeaza chiar prin operatiunea de aportare a bunurilor la constituirea societatii, respectiv este reflectata implicit in actul constituiv si, dupa caz, statut. Art. 349 alin. (3) reflecta principiului potrivit caruia bunurile comune pot fi impartite in tot sau in parte in timpul casatoriei, dar constituie in acelasi timp o norma speciala in raport cu art. 358 astfel incat, in ceea ce priveste conditiile de forma, se vor respecta dispozitiile legale specifice constituirii societatilor cu personalitate juridica. [M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu 2013, p. 304]