(1) Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
(2) Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere partajul bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
(3) Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii.
Intrucat art. 353 alin. (1) NCC interzice numai urmarirea bunurilor comune, iar nu si indisponibilizarea lor, creditorii personali pot cere luarea unor masuri asiguratorii (sechestru asigurator, poprire asiguratorie) asupra bunurilor comune. [C. M. Nicolescu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 376]