Art. 363. Folosinta bunurilor celuilalt sot

(1) Sotul care se foloseste de bunurile celuilalt sot fara impotrivirea acestuia din urma are obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia celor prevazute la art. 723, 726 si 727. El este dator sa restituie numai fructele existente la data solicitarii lor de catre celalalt sot sau, dupa caz, la data incetarii ori schimbarii regimului matrimonial.

(2) Daca unul dintre soti incheie singur un act prin care dobandeste un bun, folosindu-se, in tot sau in parte, de bunuri apartinand celuilalt sot, acesta din urma poate alege, in proportia bunurilor proprii folosite fara acordul sau, intre a reclama pentru sine proprietatea bunului achizitionat si a pretinde daune-interese de la sotul dobanditor. Proprietatea nu poate fi insa reclamata decat inainte ca sotul dobanditor sa dispuna de bunul dobandit, cu exceptia cazului in care tertul dobanditor a cunoscut ca bunul a fost achizitionat de catre sotul vanzator prin valorificarea bunurilor celuilalt sot.

Pentru ipoteza in care unul dintre soti dobandeste un bun utilizand bunuri puse la dispozitie de celalalt sot, apelul la dispozitiil art. 363 alin. (2) nu este de natura sa clarifica natura juridica a bunului dobandit in asmenenea conditii. In tacerea legii, urmeaza a fi aplicate dispozitiile dreptului comun: consideram ca nu poate fi pusa in discutie calitatea de proprietar a sotului pe numele caruia s-a facut achizitia, intentia sotului proprietar al bunurilor folosite nereprezentand nicio relevanta pentru aceasta calificare. O precizare se impune totusi: daca remiterea bunurilor respective s-a facut cu titlu gratuit, devin incidente dispozitiile privid regimul juridic al donatiilor intre soti, caracterizat de principiul revocabilitatii in timpul casatoriei (art. 1.031) si de sanctiunea nulitatii in cazul donatiilor simulate (art. 1.033). [M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu 2013, p. 335]