La incetarea regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt pana la acoperirea integrala a datoriilor pe care le au unul fata de celalalt.
In privinta datoriilor pentru care un sot poate invoca dreptul de retentie Codul civil nu distinge, deci urmeaza sa consideram ca aceasta garantie intervine pentru orice datorie pe care sotii o au unul fata de altul, indiferent de sursa acesteia si chiar daca nu are legatura cu regimul matrimonial sau cu bunul retnut. Astfel de datorii pot fi: creanta de participare, compensatia stabilita potrivit art. 328, prestatia compensatorie sau despagubilrile prevazute de art. 390 si art. 388, un imprumut nerestituit, daunele-interese ce pot fi solicitate in baza art. 363 alin. (2), un pret neachitat etc. [C.C. Hageanu, Dreptul familiei si actele de stare civila, Editura Hamangiu 2012, p. 137]