In cazul in care se adopta comunitatea conventionala, conventia matrimoniala se poate referi la unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte:
a) includerea in comunitate, in tot ori in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei, cu exceptia bunurilor prevazute la art. 340 lit. b) si c);
b) restrangerea comunitatii la bunurile sau datoriile anume determinate in conventia matrimoniala, indiferent daca sunt dobandite ori, dupa caz, nascute inainte sau in timpul casatoriei, cu exceptia obligatiilor prevazute la art. 351 lit. c);
c) obligativitatea acordului ambilor soti pentru incheierea anumitor acte de administrare; in acest caz, daca unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa sau se opune in mod abuziv, celalalt sot poate sa incheie singur actul, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela;
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face in natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitatii;
e) modalitati privind lichidarea comunitatii conventionale.
Clauzele referitoare la lichidarea regimului comunitatii conventionale care vor putea fi inserate in conventiile matrimoniale s-ar putea referi, in principal, pe de o parte la stabilirea cotelor de contributie ale fiecaruia dintre soti la dobandirea bunurilor comune in baza carora va avea loc partajul, iar pe de alta parte la modul in care se va face atribuirea bunurilor catre fiecare dintre soti. (…) Nu excludem insa posibilitatea ca astfel de clauze sa se refere si la distribuirea pasivului comunitatii. [C.M. Craciunescu in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, pp. 779-780]
In cazul liberalitatilor, nu vor putea face parte din activul comunitar (independent de cele stipulate in cuprinsul coonventiei matrimoniale), acele bunuri cu privire la care donatorul ori testatorul a prevazut ca vor fi proprietatea exclusiva a sotului gratificat. Desi nu exista o dispozitie in acest sens, apreciem ca solutia se impune pentru a respecta astfel vointa dispunatorului, care nu ar putea fi anihilata de acordul in sens contrar al sotilor. Este indeobste cunoscut ca liberalitatile sunt acte juridice intuitu personae, facute in considerarea persoanei gratificate, iar in aceste conditii nu este admis ca impotriva vointei dispunatorului si celalalt sot sa beneficieze indirect de acea liberalitate. [C. M. Nicolescu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 389]