(1) Dupa cel putin un an de la incheierea casatoriei, sotii pot, ori de cate ori doresc, sa inlocuiasca regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori sa il modifice, cu respectarea conditiilor prevazute de lege pentru incheierea conventiilor matrimoniale.
(2) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Creditorii prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula actiunea revocatorie in termen de un an de la data la care au fost indeplinite formalitatile de publicitate sau, dupa caz, de cand au luat cunostinta mai inainte de aceste imprejurari pe alta cale.
(4) Creditorii prevazuti la alin. (3) pot invoca oricand, pe cale de exceptie, inopozabilitatea modificarii sau lichidarii regimului matrimonial facute in frauda intereselor lor.
Data de la care începe să curgă termenul de prescripție (de un an) a dreptului creditorilui prejudiciat prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial de a formula acțiunea revocatorie este data de la care creditorul a obținut un titlu executoriu întrucât atunci creanța sa dobândește caracter cert.
„Referitor la modul în care prima instanță a soluționat excepția tardivității cererii reclamantei de declarare a inopozabilității Actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 351/25.05.2012, se constată că în mod corect, instanța a aplicat prevederile art. 1564 și nu cele ale art. 369 alin. 3 NCC.
Astfel, potrivit prevederilor art. 369 alin. 3 NCC, creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoștință mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale, iar potrivit prevederilor art. 1564 NCC, dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Prevederile art. 369 alin. 3 NCC, au o sferă de aplicare strict limitată la actele de schimbare sau lichidare a regimului matrimonial, astfel încât, așa cum a reținut și prima instanță, nu pot fi extinse și la alte acte. In plus, potrivit prevederilor art. 369 alin. 4 NCC, creditorii prevăzuți la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de excepție, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial prin acte făcute în frauda intereselor lor, ceea ce justifică pe deplin distincția, în privința modului de calcul al termenului de prescripție în cele două situații.
Prima instanță, analizând probele administrate în cauză a aplicat corect prevederile art. 1564 NCC, în privința Actului de partaj voluntar nr. 351/25.05.2012, reținând, în esență, că în speță nu s-a împlinit termenul de prescripție, față de data la care creditoarea a avut o creanță certă împotriva debitoarei.
Apelanta LE arată că la data partajului, respectiv 25 mai 2012 , creditoarea a cunoscut că are un prejudiciu astfel că putea să întreprindă demersurile juridice necesare, astfel încât, în speță s-a împlinit termenul de prescripție.
Deși este corectă afirmația apelantei referitoare la prejudiciu, este totuși lipsită de relevanță juridică în privința datei de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Astfel, art. 1564 NCC are într-adevăr în vedere prejudiciul rezultat prin actul atacat și nu prejudiciul care a stat la baza obținerii titlului executoriu împotriva pârâtei LE dar ceea ce a împiedicat creditoarea să introducă acțiunea, nu era faptul că ea nu ar fi cunoscut existența unui prejudiciu în sensul art. 1564 NCC ci faptul că nu avea posibilitatea legală de a introduce o acțiune revocatorie înainte de a avea o creanță certă, dat fiind că potrivit prevederilor art. 1563 NCC, pentru a se introduce acțiunea revocatorie, legiuitorul impune și dovada existenței unei creanțe certe la data introducerii acțiunii.
Potrivit prevederilor art. 663 alin. 2 NCPC, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, iar potrivit prevederilor art. 2523 NCC, prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea dreptului la acțiune.
Prin urmare, data de la care a început să curgă termenul de prescripție, este data de la care reclamanta obținând un titlu executoriu, creanța sa a dobândit caracter cert. Prevederile art. 1564 nu pot fi interpretate decât prin coroborare cu prevederile art. 1563 NCC.
In speță, reclamanta a introdus acțiunea revocatorie în data de 19 mai 2014, iar titlul executoriu este reprezentat de Sentința civilă nr. 4572/24.10.2013 confirmată în recurs de Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia civilă nr. 167/05.03.2014.
Susținerea apelantei în sensul că art. 1564 NCC, nu face referire la o creanță certă lichidă și exigibilă, este corectă dar acest text se referă la prejudiciul ce rezultă din actul atacat și nu la prejudiciul ce stă la baza titlului executoriu.
Prin urmare, în cazul în care s-au încheiat acte în frauda creditorilor care au deja titlu executoriu, termenul de prescripție va curge de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat, prejudiciu ce constă în crearea sau mărirea unei stări de insolvabilitate dar, în cazul în care creditorul deși are o creanță, nu are și un titlu executoriu pentru această creanță, fiind în imposibilitate legală de a introduce acțiunea, față de prevederile art. 1563 NCC, termenul de prescripție nu ar putea începe să curgă înainte de a se obține titlu executoriu.” [Tribunalul Harghita, Decizia civilă nr. 301/2015, www.rolii.ro]