Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Aprecierea temeiniciei motivelor. Potrivit art. 373 NCC, divorţul poate avea loc: b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În opinia pârâtului recurent reclamanta intimată trebuia să probeze existenţa unor motive temeinice care au făcut imposibilă continuarea căsătoriei, însă toate alegaţiile reclamantei au făcut referire la probleme mărunte, întâlnite la majoritatea mariajelor, iar din probele administrate nu reiese în nici un fel existenţa unei culpe din partea pârâtului care să ducă la vătămarea raporturilor conjugale.
Contrar susţinerilor pârâtului recurent Curtea constată că, instanţa de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 373 lit. b NCC stabilind, în urma analizei întregului material probator administrat în cauză, împrejurarea că ambii soţi sunt deopotrivă vinovaţi de destrămarea relaţiilor de familie, astfel încât continuarea căsătoriei practic nu mai este posibilă.
S-a reţinut, în mod corect, şi culpa pârâtului în degradarea căsătoriei constând în aceea că starea conflictuala dintre cei doi soţi a fost determinata si de felul de a fi irascibil al pârâtului, stare conflictuala care a determinat separarea veniturilor părţilor si a modului în care se gospodăreau, ceea ce în mod evident, a condus la destrămarea progresivă a relaţiilor de căsătorie.
Împrejurarea că părţile locuiesc în continuare în acelaşi imobil sau că cei doi copii rezultaţi din căsătorie nu sunt de acord cu divorţul părinţilor lor, nu justifică menţinerea unei căsătorii, în condiţiile în care între cei doi soţi nu mai există relaţia de prietenie, iubire, încredere şi sprijin reciproc indispensabile unei căsătorii. [Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, Decizia nr. 857 din 16 mai 2014, www.curteadeapelcluj.ro]
”Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză relevă faptul că reclamantul deţinea un atelier de tâmplărie în localitatea A, unde soţii şi-au stabilit iniţial locuinţa comună şi că, având în vedere specificul meseriei reclamantului, acesta era vizitat aici de diverse persoane, inclusiv de femei, împrejurări care au atras gelozia pârâtei. Relaţiile dintre soţi au devenit astfel tensionate ajungându-se ulterior în situaţia în care pârâta să nu-şi mai îndeplinească în mod corespunzător îndatoririle casnice condiţii în care în anul 1998 soţii s-au despărţit în fapt, reclamantul plecând la părinţii săi din localitatea S. Din acel moment soţii nu au mai păstrat legătura nefiind înregistrate în această perioadă încercări din partea lor pentru reluarea relaţiei conjugale. Aceleaşi declaraţii de martor mai relevă faptul că în prezent reclamantul locuieşte de mai multă vreme în localitatea S, împreună cu o femeie cu care şi-a edificat prin contribuţie comună o casă de locuit.
Deşi în mod aparent declaraţiile martorilor audiaţi în cauză relevă vinovăţia exclusivă a pârâtei în destrămarea relaţiei de căsătorie, în condiţiile în care aceasta nu şi-a mai îndeplinit la un moment dat în mod corespunzător sarcinile conjugale şi nu a mai adoptat un comportament adecvat faţă de reclamant, rezultă din aceste declaraţii că şi reclamantului îi revine o anumită culpă în acest sens. Ea rezidă în aceea că reclamantul este cel care a părăsit domiciliul conjugal şi nu a întreprins ulterior niciun demers pentru reluarea traiului conjugal, condiţii în care culpa privind destrămarea căsătoriei nu poate fi decât comună. Este motivul pentru care instanţa va pronunţa divorţul soţilor în temeiul articolului 373 litera b) din Noul cod civil reţinând existenţa unor motive temeinice pentru care raporturile dintre aceştia sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă.” [Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, Sentința civilă nr. 430/2015, portal.just.ro]