(1) Daca nu sunt indeplinite conditiile art. 375, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public respinge cererea de divort.
(2) Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau notarului public nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau in baza unui alt temei prevazut de lege.
(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civila sau notarului public de a constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si de a emite certificatul de divort, oricare dintre soti se poate adresa, pe cale separata, instantei competente.
Desi alin. (1) nu prevede actul prin care este respinsa cererea, textul trebuie corelat cu art. 376 alin. (5) NCC care mentioneaza ca respingerea se face prin dispozitia ofiterului de stare civil sau a notarului public. Neindoielnic, dispozitia trebuie motivata, adica trebuie sa mentioneze motivele pentru care cererea a fost respinsa. Lipsa de motivare sau o motivare necorespunzatoare realitatii poate determina raspunderea civila a emitentului dispozitiei, in conditiile alin. (3). [F. A. Baias in Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck 2012, p. 407]