(1) Capacitatea de exercitiu deplina incepe la data cand persoana devine majora.
(2) Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani.
Recunoasterea capacitatii de exercitiu este conditionata de existenta discernamantului, inteles ca fiind aptitudinea persoanei fizice de a-si reprezenta corect consecintele juridice ale manifestarii sale de vointa. Discernamantul de dezvolta pe masura maturizarii psihice a pesoanei fizice. Existenta sa depinde insa si de starea sanatatii mintale a persoanei. Legiuitorul prezuma ca persoanele ating la majorat pragul maturizarii psihice, ca urmare a dobandirii discernamantului deplin, si le recunoaste majorilor capacitatea de exercitiu. Prezumtia existentei discernamantului este una relativa, ea putand fi rasturnata daca se dovedeste ca persoana in cauza sufera de o boala psihica de natura sa aboleasca acest discernamant. In aceste situatii, persoana poate fi lipsita de capacitate de exercitiu, pe calea punerii sale sub interdictie judecatoreasca. Pana la punerea sa sub interdictie chiar si bolnavul psihic are capacitate de exercitiu. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 44]