Art. 418. Nulitatea absoluta a recunoasterii

Recunoasterea este lovita de nulitate absoluta daca:
a) a fost recunoscut un copil a carui filiatie, stabilita potrivit legii, nu a fost inlaturata. Cu toate acestea, daca filiatia anterioara a fost inlaturata prin hotarare judecatoreasca, recunoasterea este valabila;
b) a fost facuta dupa decesul copilului, iar acesta nu a lasat descendenti firesti;
c) a fost facuta in alte forme decat cele prevazute de lege.

Actiunea in constatarea nulitatii absolute poate fi formulata de orice persoana interesata, de copil, de celalalt parinte, de parintele biologic, sau de mostenitorii acestora, de procuror. De asemenea, credem ca nulitatea absoluta a recunoasterii poate fi invocata, chiar si din oficiu de instanta, in cadrul unui proces inceput. Actiunea este imprescriptibila, iar citarea parintilor si a copilului in proceseste obligatorie, potrivit art. 436 NCC. Competenta de solutionare a actiunii apartine judecatoriei de la domiciliul paratului. [C.C. Hageanu, Dreptul familiei si actele de stare civila, Editura Hamangiu 2012, p. 203]