Persoanele care nu au capacitate deplina de exercitiu, precum si persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.
Ne punem intrebarea daca orice boala psihica, care poate sa creeze un oarecare handicap mintal, ar trebui sa constituie un obstacol pentru ca o persoana sa poata avea calitatea de adoptator. Pot exista forme mai usoare ale unor boli psihice, care, in opinia noastra, chiar daca sunt de natura sa creeze un oarecare handicap mintal, nu intotdeauna ar trebui sa fie considerate si impedimente la adoptie. Astfel fiind, formularea legiuitorului este extrem de restrictiva, excluzand posibilitatea de a fi adoptator a oricarei persoane care ar suferi de orice boala psihica, care ar fi de natura sa conduca si la un handicap mintal, indiferent daca acesta este mai usor sau mai grav. Credem ca aici se naste o discriminare intre o persoana care nu sufera de asemena afectiuni si una care ar avea o boala psihica sau un handicap mintal. Nu trebuie ignorat faptul ca, adoptand un copil, o persoana contribuie la cresterea, educarea si formarea acestuia in mediu familial, dar si ca, deosebit de interesul superior al copilului, in cazuri deosebite, atunci cand adoptatorul poate sa ajunga intr-o situatie dificila, adoptatul constituie un sprijin, un ajutor al adoptatorului, mai cu seama daca acesta din urma se afla in situatii speciale. Nu in toate situatiile in care o persoana sufera de o boala psihica si are un handicap mintal, starea de necesitate a acesteia ar impiedica-o in exercitarea atributiilor ce-i revin in calitate de adoptator. Exista o sumedenie de situatii in care parintii firesti ai unor minori sufera de boli psihice si handicap mintal, fara ca aceste maladii sa conduca la pierderea drepturilor parintesti. [C. Jora in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, pp. 850-851]
Textul are in vedere persoana care nu este pusa sub interdictie din cauza bolii psihice de care sufera, deoarece interzisul judecatoresc nu poate adopta pe considerentul ca nu are capacitate deplina de exercitiu. [M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu 2013, p. 420]