(1) Pentru incheierea unei adoptii este necesar consimtamantul urmatoarelor persoane:
a) parintii firesti ori, dupa caz, tutorele copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii;
b) adoptatul care a implinit 10 ani;
c) adoptatorul sau, dupa caz, sotii din familia adoptatoare, cand acestia adopta impreuna;
d) sotul celui care adopta, cu exceptia cazului in care lipsa discernamantului il pune in imposibilitatea de a-si manifesta vointa.
(2) Nu este valabil consimtamantul dat in considerarea promisiunii sau obtinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.
In cazul in care cel care doreste sa adopte este casatorit, este necesar si consimtamantul sotului celui care adopta [art. 463 lit. d)]. (…) Consimtamantul sotului adoptatorului are valoarea juridica a unui act unilateral permisiv (a unei autorizari ca act de drept privat) prin care acesta nu devine adoptator, ci doar consimte ca celalalt sot sa adopte. Consimtamantul sotului celui care adopta nu este necesar, in cazul in care lipsa discernamantului il pune in imposibilitatea de a-si manifesta vointa. Aceeasi este solutia si in alte cazuri in care, prin ipoteza, acest consimtamant nu este necesar (de exemplu, sotul este pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti sau disparut). [M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu 2013, p. 420]