(1) Copilul minor locuieste la parintii sai.
(2) Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.
(3) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile.
(4) Locuinta copilului, stabilita potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decat in cazurile prevazute expres de lege.
(5) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Chiar daca din prevederile art. 496 alin. (5) NCC conform carora “parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia” ar rezulta ca vizitarea copilului de catre parintele sau poate avea loc numai la locuinta copilului, apreciem ca in favoarea parintelui este recunoscut si dreptul de a avea legaturi personale cu copilul sau la propria locuinta, si nu doar la locuinta copilului.
Credem ca trebuie avute in vedere in acest sens prevederile art. 496 alin. (4) si art. 497 NCC, care reglementeaza posibilitatea schimbarii locuintei copilului de instanta de tutela in ipoteza in care este afectat exercitiul autoritatii parintesti. Bunaoara, daca din probatoriul administrat in cauza ar rezulta ca parintii copilului sunt in conflict deschis, au intrerupt orice comunicare, ceea ce face ca legaturile personale cu copilul sa nu se poata realiza la locuinta copilului, apreciem ca instanta de tutela va putea incuviinta ca aceste legaturi sa se realizeze la locuinta parintelui in beneficiul caruia s-a stabilit dreptul la a avea asemenea legaturi cu copilul sau. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Editura Hamangiu 2013, p. 1291]