(1) Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala.
(2) Daca minorul are un venit propriu care nu este indestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.
(3) Parintii sunt obligati sa il intretina pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.
(4) In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala.
Nu vor putea fi insa obligati la intretinere parintii care nu realizeaza venituri, nu au alte mijloace materiale si care se afla in situatii speciale, cum ar fi, spre exemplu, aceea a continuarii studiilor. In acest caz, bunicii pot fi obligati la intretinere cand parintii, din motive independente de vointa lor, nu au mijloace materiale suficiente pentru intretinerea copiilor lor minori. [M.G. Berindei in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 880]
Cand copiii minori au venituri proprii, la aprecierea starii lor de nevoie se tine seama si de aceste venituri, dar nu si de bunurile lor. [M.G. Berindei in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 880]